despre timpurile in care mi te-am dorit

Intr-un colt al cufarului , el pastra o suvita din tineretea ei.....

Singurul lucru care mi-aduce aminte de tine e o carte - am refuzat sa o citesc as fi trait nefericirea de a te fi inteles - pe care am vandut-o unui anticar.

O poveste cu tine, pe care te-am cerut in gand de atatea ori, sa te trezesti in fiecare zi a restului vietii tale langa mine, cat urlam de cate ori am ingenunchiat in somn si te priveam drept in ochi , numai in ochi , sperand ca ai sa descoperi fara cuvinte ...imi spuneai ca sunt cel mai iubit dintre pamanteni dar ma aruncai acolo in cutia cu amintiri , de unde sadic ma aduceai la lumina cand si cand ..ACUM cred ca dintre noi 2 tu ai suferit cel mai mult, atatea senzatii traite cu un pierde-vara , nemaipomenita gelozie , invidia ca altele urmau sa traiasca sau se apropie de locurile noastre, de juramintele si de betiile noastre..
TREBUIE sa iti marturisesc, nu mi-am dorit niciodata sa pleci , atunci insa nu stiam cum se opreste timpul sau cum sa incremenim in nebunia noastra..M-as fi aruncat in apusul de soare cu tine din turla bisericii, dar mi-era frica si de intuneric si de ideea ca nu o sa te mai vad .AM PREFERAT sa te strang de mana sa iti sarut parul si sa te parasesc..mai tarziu am ramas prima ta dragoste , o misiva invechita , un prilej de gelozie pentru restul.

IN FIECARE SEARA, AS FI ADUS BLOCUL tau indepartat , aproape de al meu, sa citesc tot ce imi desenai pe geamuri , ...ai fi vazut si tu ce scriam pe geamurile blocului meu si nu as mai fi devenit un zburator ieftin, din manualul de clasa a noua....ai fi ramas pe banca pe care amandoi ca niste oameni mari, ne planificam viitorul gravi , tu plangand, eu incercand sa par serios..iti scrisesem ca nu pot exista decat eu - tu m-ai parasit .n-am inteles decat ca ai devenit doctor de nebuni, pentru ca asa ne-am inchipuit ca o sa devenim IMPREUNA --acum esti fericita , alaturi de el , eu sunt intr-un sertar incuiat , ma tii acolo , relicva.

PE FIECARE POD trecerea mi-e suflet spart, ma strange vantul rece in spate si sarutul tau , destinat sa se transforme in blestem - 2 sarme stralucind cu care ne-am legat copilareste , in fata lor si a LUI - ce nenoroc, tocmai noua sa nu ni se adevereasca profetia. AM vrut sa cred , in sarut, in pod, in timpul nostru, in dorinta cu care ne alergasem inimile una spre cealalta..
ACUM SUNT o poza , la capatul lumii, incremenit in melancolie si tristete .. ma tii ascuns in sange , uneori cand cel de langa tine nu te simte , iti crestezi pielea sa ma simti , atunci tresar si eu si imi doresc sa nu-ti mai curga sange, sa treaca si ultima zi , sa murim unul pentru altul. TE RUGASEM sa pleci ,ma rugasem sa innebunesc de uitare..

ITI AUD BATAILE INIMII , ATATA CURGERE , prea multa razboaie cu inima mea imbatranita prea timpuriu , cuvinte , randuri pe care ti le-am scris in asteptarea zambetului tau, a trupului tau, as fi vrut sa cred ca ma iubesti in toata naivitatea cuvantului, as fi vrut sa iti suport jocul tau de iele cat mai mult - am esuat in mandrie , ti-am urcat statuia intr-un tren si te-am parasit, nestiind ce trebuie sa inteleg. ACUM nu stiu daca te dispretuiesc sau pur si simplu am obosit sa te astept. AI SA imbatranesti in timp ce ne plimbam impreuna prin ploaia rece eu povestindu-ti un film modern , prost , pe care as fi vrut sa-l traim tu si cu mine.


LUMEA TA se sparge si eu nu sunt acolo sa rad sau sa ma intristez..IMI plimb amintirile , soptesc un cantec de leagan si ma pregatesc pentru ziua in care toate povestile astea, vor fi rescrise.
SPER CA ESTI FERICITA , eu ma indragostesc in fiecare zi, a restului vietii mele.