amintire cu migdale dulci

cum ar fi daca as intoarce luna aceea plina cu fata spre tine sa iti zambeasca strengareste...inainte ca umbra sa treaca dincolo de pielea noastra uscata?stiu ca iubesc gustul pielii tale dureros de dulce in noaptea asta calda si senzuala... si nu stiu daca am sa ma mai trezesc vreodata din povestea degetelor cu care imi mangai ochii somnorosi..UNDEVA in povestile pe care mi le tot inventez ca sa imi incalzesc camarile reci ale scurtei treceri prin lumina asta,ma gasesc un paj norocos, cu aere de cavaler scapatat.De ce sa visez ca voi salva suflete si voi arunca haina norocului peste sarmane fiinte cand mi-e peste putinta sa ridic batul si mai greu sa port o camasa grea si rece ...ma imbat cu gandul ca nu voi muri singur, saracit de zambetul tau la care ma intorc mereu ca la sfantul graal.Ai fi acolo sa imi umezesti buzele si sa imi stergi fruntea ai fi acolo sa iti citesc rugaciunea in ochi..mi-ai canta temurat , ca atunci la pian, inainte sa pleci intr-o alta lume, iar eu sa raman tacut ,speriat, in umbra cantecului tau de ramas-bun. Ar trebui sa fumez o ultima tigara condamnat la uitare si totusi fumul nu alunga gandul si dorinta ..Migdalele nu mai au acelasi gust si eu torn praf de stele sa le indulceasca ...ESTI UN VISATOR netot si imbatranit de cuvinte..iti amesteci basmele si spasmele zilnice ...te chinui mahmur in dimineata tineretii asteia obosite.
AR TREBUI SA TE TREZESTI INTR-O ALTA VIATA in care totul ar valora mai mult de 2 bani speranta,macar intr-un alt vis in care gustul ranced ar disparea mai usor...
RUGACIUNEA MEA batrane prieten al meu de mahmureala matinala mi-ar aduce oare mai putina teama de simt sau m-ar transforma intr-un alt don quijote sfrijit si decrepit?
DIMINEATA ASTA cu gust de migdale ma duce cu gandul la iubita necunoscuta sacrificata pe altarul mandriei o femeie pe care nu as intelege-o...iubite , femei de care sa fugim sau din contra pe care sa le fugarim cu nebunia noastra...atingere ,atingerea e tot ce ne intereseaza,ne oprim insa la piele nu inaintam s-ar putea sa ne prindem sa ne placa sa o stim acolo strivita intre degete, in ochi, in gand ..
CUMVA MI-AS FI DORIT SA PLOUA IN DIMINEATA ASTA SA MAI SCRIU INCA O DATA pe geamul zoios al trenului care pleaca pentru tot restul vietii mele - nu te mai intoarce,pielea ta si ochii tai nu-mi apartin , sufletul tau e in cusca nu-i da drumul ! - cumva, umblu beat dimineata delirand , pe langa mine un milion de parfumuri de dimineata dar eu nu simt miros de flori.EU SUNT PENTRU TOTDEAUNA, NU AL DUMNEAVOASTRA in gradina asta de migdali in care acum o eternitate am visat povesti dar nu de dragoste....
PS.femeile dimineata au uitat sa zambeasca...cred ca are legatura cu incalzirea globala..