despre cum as putea sa devin inchipuit

astazi frunzele pareau niste femei parasite....ma stiu pe marginea drumului, masurand timpul prin ingusta fereastra a memoriei...cat de bine ar trebui sa sune pianul asta al vocilor necunoscute....o voce CALDA SI FEMININA IMI ACOMPANIAZA TRECEREA...PESCARUSI....restul alte frunze batrane, planse si trecute de dulcetea vietii...atatea imagini , o joaca de voci, de lumini, un ritm cunoscut si multumit,greseala de tanar necugetat.. cate imagini se plimba libere in mintea unui om fara sa fie percepute...
Vorbisem de mierea revederii, cat de copil pot fi...sa cred ca disparitia mea o sa provoace un fel de furtuna, in fapt nu era decat un altfel de drum pe care pasarile negre ar fi zburat..un cantec se transforma in nisip...un cantec trist de dupa-amiaza care isi poarta tristetea peste apus si cer de vara...ai urcat apusul in mirosul adolescent al prefacerii tale candva si ti se pare ca drumul nu s-a schimbat....ar trebui sa zambesti, un fel de ciripit scurt te anunta ca viata ta s-a terminat acolo
altfel cum ai putea trai cu ideea ca erai prieten cu norii? iar florile, templu al iubirii pierdute, randuite aiurea in valea plangerii , se topeau...cand ai citit tu povestea batranetii fara moarte, imparatia fara sfarsit , raiul sperantelor ......o muzica falsa sau macar impersonala....un la revedere de la zilele moarte, in care nu esti util si important un continuu salt de la iubirea de sine la disperarea inutilitatii.....cum danseaza toate in ritmo crescendo...
FARA SA STII ESTI tu furtuna ..aplecat peste marginea diminetii asteia, in care ai fost pescarul senzatiilor brute , nu poti decat deplange betia - o femeie straina, cu ochi mari ,obositi si pielea aramie si degetele ingalbenite de fum,- frumoasa de 30 de ani ,care va muri odata cu tine la 40 .....