iubirea vine rostostogolindu-se

undeva in lumea asta in momentul in care am scris apasat cuvantul iubire,cineva si-a tras un glonte in cap, altcineva s-a spanzurat de lustra ,altcineva s-a aruncat in gol si probabil altcineva si-a dat foc...as putea sa le enumar pe aproape toate, dar ma opresc si asa imaginatia mea de sinucigas ar putea inventa o moarte mai originala...DOAR ASTA cautam cu totii : o iesire onorabila din orice situatie...undeva in lumea asta in momentul in care eu am scris convins ,cuvantul sinucigas, cineva, tocmai a scrijelit pe un copac numele iubitei, altcineva a urcat varful unui munte in numele iubirii ,altcineva a compus un cantec tot pentru iubita...si probabil un numar nedefinit de iubiti stau de vorba cu iubitele la telefon, in parc, la cinema,pe strada,la masa in pat...
MAI sunt ceilalti..care isi doresc tot ce au iubitii, carora le este teama de batranete, de singuratate,de esec, de uratenie, de penibil ,de insucces
MAI SUNT TOTI CEILALTI CARORA LE E TEAMA SA SIMTA DAR CARE SUNT INCAPABILI SA SIMTA DE TEAMA ...SI TEAMA asta care paralizeaza ,ingusteaza, imbatraneste si urateste si teama asta care imbolnaveste, transforma in indiferenta si in cinism ceea ce obisnuim sa numim ,suflet..IN momentul in care ma gandeam la o rostogolire ,imi veneau in minte toate pietrele pe care le port si pe care nu le-as darui decat apei adanci ..si toate iubitele din lume mi le inchipui rostogolindu-si pietrele departe de iubitii lor undeva in oceanul uitarii de sine..imi port teama pe scut o arunc in fata oricui si teama manjeste si lasa radacini,sunt animalul perfect lucid gata de crima in numele iubirii ce mi-o port. SI-ATUNCI,
in CASA TATALUI am intrat si pe pereti erau pictate pietre ,si am ingenuncheat umil,si din pereti nu se rostogoleau decat durere si foc si razbunare...eu nu am vazut iubirea..e vreun loc unde ne putem dezbraca , uitand de noi ? e vreun loc unde sa ne spalam cu adevarat..AICI VIN CEI CU ADEVARAT BOLNAVI, NU CEI CARE IL SFIDEAZA mi s-a spus,boala si dorintele tale nu isi afla aici leacul pustiitule ....


cautam sa ne rostogolim demonii prin lume, sa insamantam, sa educam si eventual sa murim cu rictusul de rigoare..AI SA ma vezi zambind destul de des nestiind ca iti urmaresc sfarsitul ,indiferent si totusi atent.