poveste despre iad si rai

ma inchin eu in fata paharului rosu,culoare nedefinita a ametelii mele si zac intre rai si iad...ce frumos a zis poetul urban, necunoscut si nepriceput...singuratatea ta e doar o moda...sa nu zic un moft....iadul e ala desenat pe peretii copilariei mele iar raiul e doar desenat nu se stie unde nu se stie cand...lipseste ceva ce sa le lege ,bunica imi povestea de de purgatoriu, un fel de hol in care asteptam ca la doctor...eu nu cred in holuri sau in sali de asteptare,eu nu cred in usi care iti deschid noi perspective si nici nu cred ca ar trebui sa fiu plin de sperante...pur si simplu incerc sa imi reinventez o poveste catre mai putina tristete..ai asculta un acordeon ai bea un pahar de vin rosu care sa lege o iubire puternica cu cea din fata ta la fel de trista ca si tine asteptand poate pe acelasi hol,ma gandesc totusi, ca ea nu stie sa piarda ca si mine, in fiecare zi, cate o bucata din cerul albastru sau din luciul incert al nesfarsitei intinderi..acum ai sa razi pentru ca eu bat campii sau blocurile astea inerte sau lenese .....si le bat si imi place stiind ca nu simt absolut nicio lumina sau din contra caldura ,viata ,sentimente...intre tine si mine e pamantul iar noi handicapati emotional stam pe scaune asteptandu-ne randul..de ce ai senzatia ca cineva va striga - acum e randul tau ! nu stiu sau nu vreau sa pricep....eu ma inchin in fata paharului, asteptandu-te voioasa, dupa intalnirea ta cu cel ce iti va spune ca de data asta ai sa mergi in rai.