tacere de atata amar de vreme

pe bloc,unde stateam noptile calde negre sau din contra albe de lapte,asteptandu-te,sa imi canti ,si apoi sa ma tii in brate..te visam imbracata in capotul maicatii inflorat, mirosind a gogosi sau a gem de prune,zamabindu-mi subtire semn de rautate ,buzele tale alea subtiri ca 2 linii de caiet trase de mine intrerupt,stateam pana dimineata beat de asteptare si de dor,cuvant de care nu mai stiu nimic de atunci de pe bloc...mie nu -mi mai e dor atat de usor ca atunci ,acum sunt greoi si modern si psihanalist si ceva neterminat si neinteles ..poate o boala neinteleasa si nepriceputa si nedorita..nu-mi pasa cateodata ar trebui sa iti aud vocea calda sau pitigaiata, chemandu-ma si tinandu-ma langa picioarele tale ,impleticindu-ma si pierdut sa iti simt doar blugii aia tai cu numele tau scris
pe ei...e aici atata tacere de cand ai ales sa traiesti pe blocul tau sa canti singura ,iar eu imi aud doar vocea tacuta si imbatranita de neintelegere si de uratenie si de cuvinte grele si comune si cinism si usurinta....acum nu mai exista decat nepasare aici,noptile sunt cumplite,si ma ranesc cu linistea lor,cu lipsa lor de miros sau si mai mult cu lipsa ta...stelele sunt murdare acum,de atata trecere...acum plang de atata praf atunci plangeam din orice bataie in geam,erai tu fixandu-mi ochii,metalic nemteste,pana iti auzeam vocea...e aici ai sa imi spui, si nu te-a uitat niciodata, chiar daca anii au trecut, amandoi asteptam sa intelegem sau sa ne intelegem...sa ma iei de mana, sa imi explici ce pot sa aud ,dar sa taci ca sa nu inteleg ce vrei sa imi ascunzi..e atata iubire in lipsa ta, incat eu ma transform intr-un nedefinit fluture ca sa zbor nici eu nu stiu unde, usor si frumos ..sa traiesc ziua mea, singura mea zi in care totul se comprima ...mi-as dori ca tu sa imi auzi zbaterea aripilor mele subtiri, usoare, aproape imperceptibile..si sa suferi dupa ziua asta a mea de fluture de noapte.
TE vad pe blocul tau mandra si rece, cum am citit in copilarie ,privind in gol ,mi-aduc aminte de privirea maicatii,impersonala ,ce bine semeni cu ea,ce mult i-ai furat firea...esti acolo totusi aproape si mai indepartat ca nicicand, in timp ce pianul canta pe blocul meu, un cantec de leagan,de iubire si de renuntare de sine...



13 .07.2007