amintiri de pe blocul nostru

Uneori intind mana,de obicei cea dreapta,inchipuindu-mi ca esti langa mine si ca ai nevoie de strangerea aceea atat de intima si de familiara intre doi iubiti.Uneori intind mana pe perna exact acolo unde ar trebui sa fie obrazul tau.Dar nu esti… Cine sunt?te-ai intrebat de parca nu te-ai fi trezit in acelasi pat in aceeasi parte a patului, pe aceeasi perna ,in aceleasi mirosuri, in aceeasi privire,poate in aceeasi imbratisare……….ce mai conteaza ? o sa te intrebi dupa ce se vor sfarsi toate …dar se vor sfarsi?

Ai visat ca plecasem fara tine ………
Desenasem o linie pe care mi-am inchipuit ca niciodata n-ai s-o calci:in timp ce fugeam sa prind de mana singuratatea, tu- ametitoare muzica- m-ai tras de genunchi,mi-ai soptit vorbe dulci, amagitoare m-ai invitat inautru m-ai asezat la masa mi-ai intins paharul m-ai mangaiat verde –crud…..:m-ai vrut pentru totdeauna,eu nu stiam ce inseamna asta.Cine greseste?Eu,pentru ca nu incerc sa te pastrez,nu lupt pentru sufletul tau,nu-ti ofer siguranta?
ATATEA FRUSTRARI.

Ieri sau poate a trecut mai mult de-o zi,mi-ai povestit de singuratatea in doi,de faptul ca te cenzurez.N-am stiut sa-ti spun ca dragostea cenzureaza ,obliga, condamna, asteapta.N-am stiut sa-ti spun ca dragostea e mai presus de toate suferinta,atunci cand rasaritul ochilor tai se oglindeste alb in intunericul fiintei mele.Dar tu nu esti decat tampla aceea,cu care te lasi cateodata in voia umarului meu,asteptandu-ma pe mine sa apar de dupa un colt oarecare si sa-ti indeplinesc toate visele si sperantele si mai ales dorintele.
E in natura ta sa astepti?Nu te cunosc dar ti-am inchipuit pasul usor intampinandu-mi incrancenarea tamplei mele obosite.Dar tu nu esti,nu existi,nu te-am inventat inca,asa ca am inceput sa mi te povestesc,in incercarea asta disperata de a ma salva……….
Iti amintesti unde te-am vazut prima oara?Te ascundeai dupa nucul acela batran din gradina pe care am botezat-o –paradis-Eu respiram verde iarba in timp tu ce cantai aproape soptit era o muzica ce invita la dans,dar eu nu stiam nefericitul de mine stateam cu mainile in sold asteptand sa se termine.Si sangele buzelor tale imi orbea privirea,in timp ce pluteam prin iarba..Mi-ai spus o poveste dar nu era de iubire,imi mangaiai tamplele tin minte ca mainile tale miroseau a tei apoi ai murit,in dupa-amiaza aceea fierbinte.Te-am asteptat o vara intreaga ascuns in tufe de crini dar n-ai venit…..doar vantul purta povestea ta ,povestea noastra prin praful singuratatii mele.Cat de naiv eram…..
Ma intreb uneori de ce am asteptat atat acest dans.
-De-ai sti cat de mult te iubesc.
Am stiut exact momentul plecarii…Ii spusesem eu n-am nevoie de dragoste,eu am nevoie de aparente.In dimineata asta ma hotarasem
Era atata liniste in ochii tai,atata indemanare in mainile astea cu care imi asezai masa.De n-ar fi fost distanta dintre noi,as fi putut sa-ti aud mainile,sa simt artere,vene,pulsand cu putere sange.In timp ce mancam ,afara incepuse sa ploua….
-Unde te gandesti?
Ce ochi frumosi ai am vrut sa-ti spun dar m-am oprit brusc odata cu ploaia.In seara asta urma sa ne plimbam impreuna.
In dimineata asta ma hotarasem….cand m-am privit in oglinda m-am vazut schimbat.N-am stiut sa traiesc am o privire melancolica usor dezamagita,poate sunt bolnav.Te-am vazut peste umar si mi-am dat seama ca noi doi n-am imbatranit impreuna.Unde ai fost plecata?
NU stiu unde voiam sa ajung .
E aceeasi alee cu care m-am obisnuit.De data asta nu-ti mai aud pasii strivind mirosul de vara fierbinte,de data asta nu-ti mai caut pielea mainii stangi.
In timp ce ma indreptam,nici eu nu steam unde am reinceput sa iubesc.Doi oameni se intalnisera pe marginea prapastiei fara vreun motiv anume.Poate ca viata ii adusese pe amandoi in acelasi loc,in acelasi timp ca sa le arate ca nu sunt singuri.
AM UITAT de ce ajunsesem impreuna in acel loc. In dimineata asta ma hotarasem….iata-ma pierdut pe aceasta alee pe care de atatea ori am spus atatea povesti……e atata liniste ….si daca m-ar lua de mana sa-mi spuna povesti le-as asculta dar le-as mai crede?Unde te-am lasat nu e decat liniste si o banca pe care cineva a crestat o inima si 2 nume sau poate nici banca asta nu a fost si nu va fi niciodata a noastra ……cand zburam mi-ai spus ca noi n-o sa fim niciodata stapani pe destinul nostrum si totusi sunt ca pasarea care se intoarce primavera la acelasi cuib pe care l-a parasit toamna trecuta.Cine m-ar putea ierta pentru amintirile mele? “Dragostea este in acelasi timp un lucru poetic si bestial,ceva sublim si grotesc”mi-ai spus in timp ce eu te vedeam galbena. Da, dragostea mea era galbena,si pielea ta era galbena si lumea toata era galbena.De ce nu renunt la mine de ce nu sangerez cand te vad de ce nu plang cand te vad cum iti porti copiii,mandra ,implinita?
-De ce sa nu uiti de tine?Ce este rau in asta?
I n dimineata asta in timp ce cantam despre tinerete,ceilalti se tineau de bastoane .Am vrut sa-ti fac o surpriza ti-am cumparat flori,uitasem sa-ti spun de fapt uitasem cum sa-ti spun ca esti singura fiinta care ma tine in viata….poate n-ai fi inteles….am preferat sa-ti cumpar flori.Important e sa daruiesti…chiar si pe tine daca asta iti aduce oaresicare bucurie sufletului tau chinuit.In timp ce ma pierdeam in bratele tale de cate ori ma regaseam in ochii altcuiva?Te torturez cu intrebarile mele? Nu stiu am o idée atat de vaga despre pereche dar in acelasi timp o idee atat de conturata despre salbatic.Asta suntem noi 2 :doua suflete neprelucrate ,alungate ,neintelese.Ce ne atrage?Tot ce putem avea,cuceri domina?
Dar daca nu suntem decat o alta iluzie…………..
In dimineata as fi vrut sa-i spun ca si eu exist.Domnule Univers nu crezi ca merit atentie?
Apoi am reinceput sa iubesc pe femeia care statea in fata mea si se vindea……..era prea multa daruire in mainile ei am remarcat,apoi i-am privit ochii si m-am oprit cu toate gandurile mele si vara asta cu vinul ei dulce ma imbatase.
-Dumneata cu ochii astia atat de obositi si de copilarosi in acelasi timp te-ai oprit sa ma compatimesti dar eu nu de asta am nevoie.De ce nu cumperi odata sa te duci sa te oferi asa cum o faci de atata timp?Ea te asteapta,ti-a pregatit masa ,s-a aranjat sa fie frumoasa pentru tine,o aud cum canta prin casa o melodie din tineretea voastra.Crezi ca nu te cunosc?Iti cunosc pasii ,privirea gesturile zambetul……iti cunosc toata viata.Ii cunosc mirosul de migdale,te-ai intrebat vreodata de ce Ei ii place atat de mult mirosul de migdale?Nu ma intrebasem,stiam doar ca ma innebunea mirosul de migdale imi zgaria simturile,si cu toate astea nu puteam sa-i spun….era nebunia ei.
-Bietul de tine numai tu esti de vina, tu si imaginatia ta.
N-am inteles nimic dar toate lucrurile din casa aveau de-a face intr-un fel sau altul cu florile de migdali,cu livezile cu migdali.Era intr-una din zilele de la inceput cand ii marturisisem cat de mult imi plac migdalele.I-am marturisit visul meu de dragoste intr-o livada de migdali.
-Povestea ta e atat de simpla ,de comuna…..de 20 de ani treci pe aceasta alee seara inainte de a te duce acasa la sotia ta ii cumperi un buchet de flori cu care iti cumperi rabdarea ei pana a doua zi cand o iei de la capat…. Si de 20 de ani tu nu i-ai ascultat gandurile ,nu i-ai simtit sperantele de 20 de ani tu nu faci altceva decat s-o omori cu toate florile astea pe care,banuiesc a inceput sa le urasca asa cum te uraste si pe tine, tu cel corect, cel cinstit, cel cuminte……..sunt tare curioasa la ce te gandesti in fiecare seara cand treci pe aleea asta,pe care a trecut tot orasul asta cand avea 15 ani .
Te crezi deosebit?fata de ce sau de cine? Esti atat de norocos tu si ochii aia atat de copilarosi……Cine esti tu ca sa inseli suflete?Te crezi mai bun decat noi?
Mi-aduc aminte de-o seara de vara cand ma gandeam la Ea ,curios era langa mine fugeam amandoi desculti prin ploaie si injuram tot orasul asta lenes……imi doream sa nu ne mai oprim din fuga sa ploua toata viata sa fie seara si vara…..iar femeia din fata mea se vindea….
As fi vrut sa nu ma iubeasca pentru ochii mei obositi si copilarosi si nici pentru viata mea obisnuita,comuna dare eu stateam pacatosul in fata ei neputincios,iubind-o…….era atata pasiune in cuvintele ei ,in gesturile ei ………nu cerusem o judecata si iata ca avusese loc una nu cerusem intelegere ci doar liniste.
-Nu i-am cerut fidelitate,nu i-am cerut credinta nici sa ma astepte ………dar nici nu i-am cerut sa taca …..eu nu traiesc in povesti eu doar caut liniste si daca se poate caldura .Mi-ati spus o poveste trista si neadevarata.Dar e de ajuns de captivanta ca s-o tin minte……..De 20 de ani trec prin fata florilor si nu v-am vazut niciodata pana acum.Poate pentru ca dupa 20 de ani ati ajuns sa aratati ca o floare,sa mirositi ca o floare.E de ajuns ca sa ma indragostesc….. La varsta mea e putin probabil ca mai pot fi capabil sa tremur sa visez sa imi doresc sa cunosc dragostea.La urma-urmei cine sunt eu sa pot spune nu vreau dragoste nu vreau implinire dar cuvintele astea suna atat de fals.
De dimineata ma hotarasem sa plec-cea mai buna alegere credeam-apoi aleea asta pe care de atatea ori m-am plimbat…am simtit ca mai am nevoie o data sa ma plimb….cred ca erai tu care ma asteptai .
Tu care ne inseli cu mirosurile,culorile,formele tale,ma asteptai sa ma duci departe…
Te-am visat demult cand eram in clopotnita incercand sa prind soarele ,cand priveam cum umbra acopera chipurile mantuitorului meu….n-am sa-ti spun ca am trait in intuneric,n-am sa-ti spun ca am increzut in inviere salvare sau lumina…mai degraba am vrut sa fiu ca el.
Dumnezeul meu era umil si trist si eu voiam sa-l schimb.Dar atunci in linistea apusului de soare cand am ramas impreuna el m-a schimbat pe mine.am primit umbra si suferinta fara sa impotrivesc….astept ziua cand imi va spune :ai fost un fiu ascultator ti-ai purtat crucea acum e vremea sa vii la dreapta mea sa judecam pe cei vii si pe cei morti .
-Cred ca traiesti in trecut domnule,dar prezentul , viitorul sunt mult mai interesante cel putin atata timp cat sunt pline de mister.Tu chiar nu poti uita trecutul,ii chinui pe toti care tin la tine,tu orgoliosule care crezi ca amintirile tale sunt cele mai frumoase….nu-I adevarat esti norocos dar nu-ti dai seama…
Stiu ca are dreptate ,ma doare teribil ca trebuie sa-mi inchipui toate au ramas asa cum le-am vazut eu cel norocosul. Gradina viselor , povestilor, iubirilor zace in parasire,plina de balarii tufele de bujori au murit, nucul s-a uscat …cu totii am crescut am devenit oameni maturi avem familii unii au mai murit ….eu am ramas sa ma gandesc la toti si la toate.
-Salcamul a inflorit a doua oara e semn ca vom avea o toamna lunga,bunica mea stia si m-a invatat si pe mine.
Ceea ce nu stiam dorinta de a muri de a se termina cu toate -era de fapt vorba de sila ;cateodata mi se face sila sa ma gandesc la neputinta de a ma face inteles.E in aer ceva ce ma opreste sa nu uit….orice mi se intampla are un sens iar daca nu are o ii dau eu unul.
AR FI TRBUIT SA invatam sa iubim, mai inainte de a fi noi insine, mai inainte de a muri in tacere greu plumb ...ar fi trebuit sa invatam in religia fiintei noastre,ca exista suflet...