london movie

partea 1. PLECAREA

Un taximetrist simpatic , rade pe sub mustata la toate poantele mele slabe dar macar, nu sunt porcoase.Ma intreb daca se bucura ca ma vede plecand sau e trist ca ii "pleaca valorile".Adevarul e ca sunt fericit ..si starea asta va tine pana cand un alt taximetrist imi va suporta alte poante la fel de slabe dar..
Orasul ala in care traiesc eu e ca o fortareata, iar muritorii care il locuiesc pleaca in zbor numai daca li se permite..sunt unii de li se zice paznici portilor , i mean the gatekeepers- niste exemplare splendide care in functie de cat au baut cu o seara inainte , au asa fie o stare de veselie autohtona, sugubeato-smechereasca-marlaneasca, fie sunt zburliti rau pe viata pe oameni, pe vreme , pe univers pe stele , si in general li se pare ca nu era o zi de in care cineva sa fi indraznit sa le ceara sa se dea jos din pat , sa deschida usa etc.
Dar in esenta tu muritor care indraznesti sa pleci asa in vacanta, sau aiurea desi ai putea sa o iei pe jos,in prostia ta tii mortis sa fii european , civilizat spilcuit, fin intelectual elegant..ADICA ALEGI SA MERGI BY PLANE.si pentru ca nu pe toti ne-a adus barza cu cateva chintale de aur in buzunar alegei o chestie numita LOW COST.
pana acum 2 expresii sunt extrem de importante:low cost si by plane. sunt expresii cu care e bine sa te dai mare (show off).
astia keepgaters , animale rare de dat la discovery, te intampina cu caldura si te cauta in toate locurile unde ai putea tine arme cu care sa arunci in aer vreo fabrica , ce polueaza, sunt atat de amabili inca te intrebi daca nu cumva conceptul de gentleman nu e pur romanesc.
DAR NU E.
Important e sa treci de ei si de aia ii lasi sa te abuzeze..si ce le place sa te abuzeze..si cum isi doresc sa te incatuseze asa cum au vazut ei in filme..si sunt atat de frustrati pe tema asta incat o simti si ti-e mila de ei si ai vrea sa-i ajuti da tu tre sa pleci,maybe some other time..Ma bucur ca nu imi mai cer explicatii , la cine merg cum merg cum stau la cine stau daca am bani cati bani da sa le arat banii da sa le arat 30 de hartii stampilate, da poza din pasaport e stearsa, da buletinu e expirat, da poza e stramba ,da de ce nu am camasa alba, da de ce nu am facut poza fara ochelari, da ochelarii sunt permanenti.?.
EU vreau sa scap de ei si sunt in stare sa suport multe..
si scap pana la anuntul ala sfasaietor..trenul accelerat, pardon cursa aeriana are o intarziere de o ora si jumatate- doua ore.si-atunci le vezi zambetul curat si le simti caldura privirilor..ne vom imprieteni , ne vom juca , ne vom rade IMPREUNA.

30 (treizeci)

presupun ca ar trebui sa spun ca sunt fericit...dar puneti-va in locul meu: inca tresar la zambete straine, musc din carnea frageda a prostiei, calc in strachinile leneviei si urc gardurile neputintei..
presupun ca ati vrea sa stiu ce e cu mine..ganditi-va ca nu conteaza decat crema pantofilor si dunga pantalonilor..
mai presupun ca va asteptati la solutii, interpretari,scheme tehnice si tactice, tratate de manipulare fina ,eventual zambete necariate..ganditi-va insa ca pentru fiecare zambet fals , un inger isi trage un glont in cap,iar eu nu reusesc sa pricep de unde dracu atatia ingeri pe lumea asta? ultima oara cand i-am numarat erau trei cu tot cu mine...ha v-am prostit..nu exista ingeri si eu ma simt ca un copil din ala tamp, care e luat la misto in corul bisericii de catre preotul afon.....

stau mandru si ma simt privit si admirat din toate colturile...chiar mai conteaza ca nu stiu ce se vrea adunatura asta de care eu ma simt fermecat?
presupun ca ati vrea sa va mint cu o muzica soptita de ore tarzii..presupun ca ati vrea sa va cant desi urlati ca in mine zace un animal misogin care va piseaza creierii cu muzica asta mieunata...
INSEAMNA CA VA PLACE!
PE scurt,am 30 de ani si nu e nicio branza desi cineva m-a prostit ca la 30 de ani o sa fiu iubit, bogat si intelept ( se presupunea si sanatos).


VA PROPUN SA UCIDEM ASTROLOGII....

uitasem sa-ti spun...CE NEO POEZIE

Orianei



Pe cand inca semintele prieteniei incolteau,
dar incet
si cuvintele,
imi atarnau pietre de moara
un fel de Pacala eu - tu , albastru sau verde
ma priveai.
povesti ti-am spus mereu sa le asculti sa le adori sau
sa plangi...o stare furtuna ..
Eu ma imbrac in piei tabacite de soare si vorbe,
Tu incerci sa ma porti la umbra
sa-mi racoresc trecerea mea, atat de nebuna.
eu rad mereu de tine ca un biet marinar ..
in fata uriasului val ce sta sa-l inghita
iti spun:
E doar poezie , n-o sa murim acum de valuri si prea multa nebunie

INTAMPLAREA face sa fii UN OM pe langa care cresc.
si pentru asta macar
se cade sa-ti MULTUMESC..

pe marginea raiului,

candva , demult , sa tot fi obosit ochii mei de atata lumina si umbre si intuneric de-a valma, te priveam de pe malul Bosforului sub luna stricata a unei nopti intarziate...imi aduc aminte aerul nu era fierbinte ,cuvintele mele iti mangaiau parul,tu zambeai misterios din coltul tau...as fi vrut sa fii langa mine sa simti trecerea apei, sub picioarele pescarilor in noaptea aceea de septembrie pe malul Bosforului..SUTE DE PESCARI isi aruncau betele intr-un cantec leganat, vechi de cand lumea.SUTE de iubiti, brat la brat, intr-un mers leganat ,usor grabit catre vreo narghilea si poate un peste prajit....imi aduc aminte, luna ma trimitea in bratele tale, drept in ochii tai, SEHEREZADA muta a pielii si carnii si sangelui.SI totusi nu e decat tanguire, in apa asta care loveste lenes malul Bosforului..La cafeneaua Picasso, se aude un vechi refren al melodiei noastre, si totusi melodia sau dragostea noastra nu sunt atat de vechi , mie insa imi par vechi de sute de mii de batai de inima sau poate milioane...am senzatia ca melodia asta despre iubire si despre iubiti a fost cantata pentru noi doi, rataciti in cafeneaua aceea stearsa..a fost primul lucru care ne-a legat cu adevarat si acum cand o reascult la mii de clipe distanta de sufletul tau , imi opreste inima in loc, aici si acum la cafeneaua Picasso, zambesc ciudat melancolic, gandindu-ma ca cei mai reci oameni din lume au parte de atata iubire si trec pe langa ea.....am putea fi iubiti la nesfarsit? dragostea nu ne va lasa singuri?
La cafeneaua PIcasso , amandoi stim ,se auzea cantecul nostru doar al nostru , eu il ascultam singur , tu erai pe plaja cu picioarele in apa , zambeai lenes, misterios in timp ce soarele iti mangaia pielea ...sedusa de atata mangaiere cumva , ai intors capul spre mine dar cantecul se terminase.

zambetul secret al unei femei intunecate

nici eu nu mai stiu ce se ascunde dincolo,probabil ca eram beat - dar eu nu beau, nici tu nu bei- atunci se vede treaba ca noi doi dansam ceva , ceva obisnuit intre doi straini care au ceva in comun , si anume dansul , eu pentru ca iti repetam ca un robot: ne apropie de starea de gratie , iesim din carapace, pierdem animalismul!
tu pentru ca perfectionai un anume stil , pentru ca dadea bine in poza aceea de grup si mai ales pentru ca muzica era dansanta.. o muzica lejera care nu te implica in a lua hotarari care nu te trimite in bratele vreunui fost sau a primei mari iubiri..
Atunci am preferat sa dau vina pe muzica , pe vin , sa fiu nu eu ,sa invinovatesc ochii si zambetul ..mi-ai spus ca sunt nebun , m-am gandit ca asa trebuie sa fie:,oamenii carora destinul le zambeste, sunt nebuni de legat vor sa se lege unul de altul...se intampla de un milion de ori in fiecare zi un dans sau mai multe - ritual - doi necunoscuti care iubesc dansul dar dispretuiesc dansatorii , poate si niste zambete, cu siguranta suflet, sa sufere dupa acel timp...mie mi-a fost dor si imai trec aiurea prin cap atatea ganduri, viata, momente, incat nu mai pricep absolut nimic,doar voci care urla sau din contra soptesc : esti indragostit! o noua boala, un stigmat ,ce o sa te faci ? La urma urmei e doar un dans intr-o seara difuza , confuza, mahmura..

ACUM as vrea sa dau timpul inapoi sa imi pot spune cat de bine stii sa dansezi si cat de bine arati ! pentru ca restul nu mai conteaza...acum ai sa te incrunti , iar o sa sufere orgoliul tau , esti nebun, te gandesti doar cat de bine poti sa arati in timp ce te invarti ,din oglinda insa semeni cu o diforma fiinta ,impopotanat, cocosat, inchistat in dorinta ta ancestrala de a nu muri singur...macar in seara asta nu muri singur !..priveste-i ochii , sopteste-i ceva orice, ca stelele s-au ciocnit in fata ei , ca luna e bolnava si doar ea straluceste...vorbeste-i de iubire nu te costa absolut nimic ,fii un cavaler medieval , compune-i o poezie , canta-i despre regatul tau indepartat de bogatie de plimbarile printre minunatiile pamantului..In timp ce-i mangai degetele si materialul rochiei ei se prinde de pielea ta ,asculta-i bataile inimii - nu indrazni sa speri ca acceleratia lor ti se datoreaza dar doreste-ti sa curga timpul in ritmul acela.. nu iti inchipui nimic, e destinul care te aduce in valsul acesta in bratele ei , doar trebuie sa inchizi ochii si sa visezi ca dincolo de turcoaz ar putea sa existe o lume noua pe placul inimii tale..

TOT CEEA STIU , m-am pierdut in ochii tai, am adormit langa ei , i-am mangaiat, apoi i-ai deschis..nu eu trebuia sa stau in fata lor , nu eu trebuia sa le vorbesc , sa le respir , sa le zambesc, sa-i astept....o femeie ma asteapta pitita intre tufele de loboda, gata sa imi faca o ciorba din ganduri si porniri..eu stau drept in fata ei aiurit cumva, gata sa renunt la timp si distante .. "stiu ca o sa fiu langa tine in seara asta dar maine o sa zbor departe" , imi suna clar acum in timpane, pana la surzire.

O FEMEIE INTUNECATA, A MURIT ZAMBIND IN BRATELE MELE, IN timp ce cauta sa stinga lumina.